Sistemele de clătire electronice în instalațiile de apă potabilă – blestem sau binecuvântare?

Sistemele de clătire electronice se utilizează tot mai des în instalațiile de apă potabilă. Acestea au rolul de a asigura schimbul de apă necesar și de a contribui astfel la operarea conformă cu destinația. Însă părerile sunt împărțite: pentru unii, sistemele de clătire electronice reprezintă soluția la problemele de igienă, pentru alții, ele reprezintă cauza. De ce se întâmplă acest lucru? Și de ce produse identice, pot duce în practică la rezultate complet diferite? 

Decisiv este modul în care sistemele sunt proiectate, parametrizate și controlate în timpul funcționării. Când devin sistemele de clătire electronice într-adevăr un ajutor și ce este important la utilizarea lor, aflați din acest articol.

Premisa de bază pentru păstrarea calității apei potabile: Apa trebuie să curgă. Pentru a preveni o înmulțire excesivă a bacteriilor legionella și a altor bacterii este esențială o schimbare regulată a apei la toate punctele de curgere. Art. 13 din Ordonanța germană privind apa potabilă obligă indirect administratorii de clădiri să asigure o schimbare completă a apei cel puțin o dată la 72 de ore.

Această cerință se bazează pe experiențe practice îndelungate: decisiv este schimbul regulat și complet al apei din instalația de apă potabilă, de la contorul de apă până la punctul de consum.

Dacă utilizarea nu asigură schimbul suficient de apă, acesta trebuie asigurat în alt mod. Și exact aici intervin sistemele de clătire electronice. Spălările automatizate după stagnare ajută la asigurarea schimbului de apă necesar și la evitarea stagnărilor prea îndelungate.

În multe clădiri, utilizarea efectivă nu corespunde cerințelor privind operarea conformă cu destinația. În special în clădirile publice și comerciale, însă și în centre de îngrijiresau spitale apar întreruperi în utilizare sau utilizarea minimă a instalației de apă potabilă, care nu au fost luate în considerare la proiectare.

Dacă fluxul de apă se oprește, apa stagnează în conducte. Consecința: Înmulțirea microorganismelor relevante pentru igienă este favorizată, în special în intervalul de temperatură situat între 25 °C și 50 °C.

Aici apare o problemă centrală: operarea conformă cu destinația nu este respectată, deși instalația este impecabilă din punct de vedere tehnic.

Modernizarea punctelor de consum din imobilele existente poate influența semnificativ schimbul de apă – un aspect adesea subestimat. Dacă armăturile vechi sunt înlocuite cu modele moderne, care economisesc apa, debitul de apă se reduce semnificativ.

Acest lucru are consecințe directe asupra schimbului de apă:

• cantități mai mici ale debitului duc la timpi de inactivitate mai lungi
• volumul existent al țevilor rămâne nemodificat 
• schimbul de apă este redus per total 

În practică, schimbul de apă se poate aproape înjumătăți astfel. Urmarea pot fi anomalii microbiologice, deși de fapt, a avut loc o „modernizare”. 

În practică apar în mod repetat greșeli similare, care pot duce la probleme de igienă: 

• Clătirile nu sunt activate: multe sisteme se livrează dezactivate – și rămân așa și după instalare.
• Adaptare eronată la clădire: fără adaptarea individuală, de exemplu a frecvenței și duratei de clătire, precum și stabilirea grupurilor de clătire, sistemul nu funcționează conform necesarului. 
• Lipsa controlului funcționării: numeroase protocoale de clătire documentează numai comenzile de operare, însă nu și fluxul de apă efectiv

Cauze tipice pentru defectele de funcționare: 

• lipsa activării spălării după stagnare
• blocaje închise
• greșeli de instalare

Problema: Multe greșeli rămân nedescoperite mult timp! Acest lucru este deosebit de critic la stațiile de clătire centrale, deoarece instalațiile extrem de complexe pot fi operate în mod sigur numai prin intermediul stațiilor de clătire.

Sistemele de clătire electronice nu sunt nici problematice din principiu, nici nu reprezintă automat soluția tuturor provocărilor în materie de igienă.

Utilitatea lor depinde în mod decisiv de utilizarea corectă:

1. Adaptarea la instalație
   Fiecare instalație de apă potabilă este individuală. Intervalele și durata clătirilor trebuie adaptate la aceasta. 
2. Asigurarea fluxului efectiv de apă
   Numai un flux real de apă contribuie la asigurarea calității apei potabile. 
3. Control și întreținere regulată
   Tehnologia nu înlocuiește responsabilitatea operatorului. Sistemele trebuie monitorizate permanent. 
4. Privirea instalației în ansamblu
   Măsurile centrale de clătire nu înlocuiesc schimbul de apă în ramificațiile de apă. Fiecare punct de consum rămâne relevant. 

Dacă aceste puncte sunt respectate, sistemele de clătire electronice aduc o contribuție importantă la igiena apei potabile. Ele degrevează operatorul, cresc siguranță în operare și vin în sprijinul respectării cerințelor legale.