Artikel_Header_1920x600_Trinkwasserhygiene-in-Schulen_Teil-1-1

Puncte esențiale privind igiena apei potabile în spitale – probleme rezolvate inteligent Partea 1

Durata lecturii 5 minute

Unde, dacă nu în spital, trebuie să existe cele mai înalte exigențe în ceea ce privește igiena? Un concept de igienă eficient trebuie să aibă numeroase fațete. Pe lângă igiena mâinilor, a incintelor și a aerului ambiant, o importanță deosebită are igiena apei potabile în băi, dușuri și WC-uri. Dr. Peter Arens, expert în apă potabilă la SCHELL, a identificat problemele legate de igiena apei potabile în spitale și prezintă măsuri adecvate de îmbunătățire a igienei. Astfel, Dr. Peter Arens nu explică doar standardele aplicabile, cu oferă și sfaturi practice pentru instalatori, proiectanți, administratori și așa mai departe. Măsurile sunt relevante desigur nu numai pentru spitale, ci găsesc aplicare în numeroase alte tipuri de clădiri din sfera publică. În partea 1 a seriei, Dr. Peter Arens prezintă următoarele trei probleme:   

Problema nr. 1: Dușuri cu furtun în mediul non-domestic conform DIN 1988-100 

„În spatele acestei formulări oarecum greoaie se ascunde probabil cea mai frecventă abatere de la reglementările și practicile caracteristice branșei instalațiilor sanitare”, explică Dr. Peter Arens. Conform DIN 1988-100, tabelul 1, rândul 47 (fig. 1), dușurile cu furtun racordate direct la instalația de apă potabilă nu sunt permise în „spațiile non-domestice” – cum ar fi spitalele. Acestea trebuie racordate numai prin intermediul unei evacuări libere de tip AA, AB sau AD, respectiv al unei vane cu șiber pentru conductă de tip DC, așadar indirect la instalația de apă potabilă. „Conform normei există temerea că, în contextul utilizării sau curățării, un duș cu furtun poate ajunge sub limita maximă de contrapresiune a apei pentru duș sau cada de baie. Dacă în sistem se înregistrează subpresiune, apa contaminată de la duș/cada de baie (categoria maximă 5 conform DIN EN 1717) ar putea fi aspirată prin furtunul de duș în instalația de apă potabilă. Un obturator de retur simplu nu ajută aici cu nimic, ci numai așa-numitele echipamente de siguranță”, arată Dr. Peter Arens. Există o tehnică alternativă cu ajutorul căreia să nu fie necesare echipamentele de siguranță costisitoare? „Da”, confirmă expertul. 

Atingerea obiectivelor fără echipamente de siguranță

Ca măsură ajutătoare simplă, fără lezarea reglementărilor, se pretează un duș cu un furtun atât de scurt încât capul de duș să se afle la minim 20 mm înălțime perpendiculară peste înălțimea maximă de preaplin a vanelor (fig. 2, litera „H“). În activitatea cotidiană din clinici aceasta poate reprezenta însă o problemă, deoarece personalul de îngrijire nu acceptă întotdeauna furtunuri atât de scurte, pentru că acestea nu permit o îngrijire adecvată a pacienților. Este nevoie așadar de o altă tehnologie, pentru a instala furtunuri cu o lungime uzuală de circa 160 cm. Pentru aceasta se instalează un furtun cu o lungime de minim 162 cm deasupra înălțimii maxime de preaplin a vanelor. 

„În cazul unei armături încastrabile în tencuială ar fi necesară exclusiv pozarea unei conducte la cca 52 cm în sus (înălțimea armăturii de duș: 120 cm, înălțime de preaplin vană de duș: 10 cm) și montarea sa cu un racord în unghi drept la perete pentru racordarea furtunului de duș. Procedura este similară pentru armăturile montate pe tencuială, disponibile și cu ieșire în sus, inclusiv racordare la rețea (a se vedea fig. 2, litera A) – de ex. din seria VITUS de la SCHELL. În acest fel se atinge obiectivul conformității cu reglementările DIN EN 1717 și DIN 1988-100 pentru dușurile de mână conectate astfel și în spațiul non-domestic, fără ca pentru aceasta să fie necesare echipamente de protecție costisitoare sau să se ignore cerințele de protecție a sănătății stipulate de aceste standarde, explică Dr. Peter Arens. O astfel de montare are și alte avantaje în lucrul cotidian în spital: „Dușurile cu furtun racordate astfel nu mai pot cădea pe picioarele pacienților în timpul îngrijirii corporale, cauzând dureri puternice și chiar fracturi de metatars, completează Dr. Peter Arens. 

Problema nr. 2: Golirea dușurilor cu furtun 

„Această întrebare circulă cu siguranță recurent de două decenii încoace și primește încă răspunsul greșit, deși ea a fost clarificată de tot atâta timp prin cercetări efectuate de minim două institute din domeniul igienei (Innsbruck și Gelsenkirchen), fiind fondată și în contextul microbiologic”, mai spune Dr. Peter Arens. „Dacă bacteriile sunt supuse stresului, acestea formează mai agresiv un biofilm. Ele se protejează astfel o anumită perioadă deopotrivă împotriva uscării și a agenților de dezinfectare.” În cadrul studiilor experimentale, furtunurile de duș golite temporar au demonstrat, comparativ cu cele pline cu apă, o infestare considerabil mai ridicată cu bacterii asociate cu biofilmul. Conform cercetării efectuate de institutul din Innsbruck, urmarea este aici un risc de infecție considerabil mai ridicat. Din motive de igienă se recomandă așadar renunțarea la dispozitivele de golire autonomă a dușurilor cu furtun.

Problema nr. 3: Lavoare fără preaplin și capac de sifon

În instituțiile de îngrijire se impune instalarea de lavoare fără preaplin, conform directivelor RKI. Mai mult, jetul de apă nu trebuie să fie orientat direct pe sifonul deschis. Dr. Peter Arens explică acest context igienic: „Preaplinurile sunt un element nefavorabil pentru igienă – în acestea pot fi observate frecvent depuneri negre formate din ciuperci și microorganisme care nu se pot îndepărta în timpul curățeniei zilnice.” Dacă nu există un preaplin, atunci nici scurgerea nu poate avea un capac de obturare, pentru a preveni inundațiile. Și aici există probleme din punct de vedere al igienei: „Jetul de apă nu poate să fie orientat sub nicio formă direct pe această scurgere deschisă. În caz contrar, bacteriile din sifon ajung în suspensie pe mâinile utilizatorilor”, avertizează Dr. Peter Arens. S-a dovedit și că aceste bacterii pot pătrunde chiar și în instalația de apă potabilă via regulator de jet, dacă nu este asigurată o exploatare conformă. Soluția este adesea simplă. „Pentru atingerea obiectivului ‚fără jet de apă pe sifonul deschis’ și modificarea rentabilă a punctului de cădere ajunge adesea înlocuirea regulatorului de jet sau optarea pentru o scurgere cu altă lungime – variantă mai scumpă – (fig. 3)”. Pe lângă regulatoare de jet, SCHELL oferă desigur și baterii de lavoar cu lungimi diferite ale scurgerii, cum ar fi armăturile de perete VITUS, și cu dimensiuni diferite cum ar fi XERIS E-T

Transferul măsurilor de optimizare

Cele trei exemple demonstrează cât de detaliat trebuie privită igiena apei potabile într-un spital. Ele oferă însă și mijloace ajutătoare valoroase: „Experiențele din unitățile medicale permit identificarea măsurilor de optimizare a igienei și transpunerea acestora și în cazul altor clădiri din spațiul public. Tehnicile necesare sunt deja disponibile, după cum o demonstrează exemplele armăturilor fără contact pentru lavoar și WC”, mai spune Dr. Peter Arens. Și în spital este valabil dictonul: uneori mai puțin e mai bine. „Exemplul cu ‚golirea furtunului’ arată că, din motive igienice, uneori este mai bine să montezi o piesă mai puțin decât una prea mult.” 

Mai multe probleme sunt exemplificate în partea a 2-a a articolului de specialitate.