Proiectul noului DVGW W 551-1 (A): un nou punct de referință al profilaxiei privind Legionella

DVGW W 551-1 (A) este considerat cadrul tehnic de reglementare important în vederea prevenirii și evaluării bacteriilor Legionella din instalațiile de apă potabilă. Astfel, și în cazul noului proiect al DVGW W 551-1 (A) sunt în centrul atenției cele trei obiective: prevenirea Legionella, recunoașterea contaminărilor și renovarea cu succes. La 21 de ani după apariția versiunii anterioare, fișa de lucru a fost restructurată, textele au fost prelucrate și completate, termeni importanți au fost definiți, iar subiectului apei reci și prelevării corespunzătoare de probe i s-a acordat o importanță deosebită. 

În loc de aceasta, se referă la „Expresii privind o evaluare tehnic-igienică a instalațiilor de apă potabilă și a unei posibile contaminări cu bacterii Legionella a instalației de apă potabilă. Probabilitatea unei infecții cu bacteriile Legionella nu este luată în considerare aici.” Motivele țin de paradoxul Legionella: întrucât bacteriile Legionella pot fi periculoase în diferite moduri, nu se ajunge uneori la o îmbolnăvire în ciuda concentrației mari de bacterii Legionella, în timp ce în cazul unor concentrații mici apare o infecție. De asemenea, unele persoane, cum ar fi bărbații peste 55 de ani, sunt expuși unui pericol mai mare.

Funcționarea conform destinației (secțiunea 3.2) este definită complet ca „...folosirea regulată a tuturor punctelor de curgere...” cu „...respectarea cerințelor legate de temperatură, control regulat legat de funcționare, precum și efectuarea măsurilor necesare de mentenanță...”.

În continuare, termenii instalație de mari dimensiuni și de mici dimensiuni sunt păstrați pentru a simplifica comunicarea prin intermediul acestor termeni. Întrucât în Ordonanța germană privind apa potabilă acești termeni au fost omiși, din păcate. În detaliu este exprimat clar și la acest punct faptul că este vorba de o instalație de mari dimensiuni cu obligație de testare într-o clădire cu mai mult de două unități de folosire deja, dacă volumul în cadrul celei mai lungi căi de curgere dintre încălzitorul de apă potabilă și punctele de curgere cuprinse este mai mare de 3 litri. Prin aceasta este necesară în principiu o circulare a apei calde - chiar și după centralele de locuință în vederea încălzirii apei potabile. Și în aceste condiții o astfel de instalație de apă potabilă are obligația de testare. 

În secțiunea 6.2 se subliniază faptul că volumul verificărilor sistemice diferă foarte mult - depinde de tipul de clădire, dacă este vorba de unități în domeniul sănătății sau alte clădiri. Conform recomandărilor Agenției Federale de Mediu din 2006, ar trebui să se realizeze în unitățile din domeniul sănătății o verificare suplimentară. Acest lucru este indicat și de proiectul DVGW W 551-1 (A). Această diferență nu le este cunoscută în practică nici specialiștilor.

Pentru prima dată este prezentat acum într-un regulament modul exact de procedură în cazul selectării și prelevării corespunzătoare de probe la nivelul punctelor de curgere în vederea verificării privind Legionella și pentru măsurarea temperaturilor de curgere și de sistem. Cu ajutorul robinetelor pentru prelevare de probe se poate constata și în cazul armăturilor cu apă amestecată, dacă sunt prezente bacteriile Legionella în apa caldă sau rece și unde s-ar situa cu adevărat temperatura sistemului fără amestecare.

Important: în cadrul tuturor armăturilor electronice apa caldă și rece sunt în legătură directă. Astfel, acestea au nevoie întotdeauna în vederea protecției împotriva revărsării (de la cald la rece și invers) de obturatoare de retur funcționale de tipul EB. Înainte de prelevarea de probe, unul dintre robinetele de colț trebuie în principiu închis, astfel încât să nu fie testată apă amestecată.

O noutate suplimentară: la fiecare punct de prelevare a probelor, selectat pentru apă caldă (PWH), trebuie determinată pe viitor și temperatura apei reci (PWC). Dacă aceasta se situează la valori peste 25 °C după o scurgere de 3 litri într-un volum de 250 ml, trebuie testată direct și apa rece (PWC) și trebuie cercetată în laborator în legătură cu bacteriile Legionella. 

Practica de până acum a fost menținută. Modificările în cadrul verificării sistemice sunt posibile dacă Agenția Federală de Mediu o redefinește după audierea comisiei de apă potabilă. În spațiile locative acest lucru ar fi util: chiriașul este responsabil pentru schimbul de apă în locuința sa, nu proprietarul. Acesta poate asigura numai instalația centrală. De aceea se discută dacă cea mai lungă cale de curgere rămâne hotărâtoare în continuare, dar se testează la punctul de curgere poziționat primul, în loc de ultimul. Astfel, domeniile de responsabilitate ar fi separate clar.

Dacă se testează în cadrul verificării sistemice puncte de curgere care nu sunt folosite conform destinației, acest lucru nu permite „... o evaluare a raporturilor legate de igienă în cadrul întregii instalații de apă potabilă. Acest lucru poate duce la o respingere a întregii verificări din partea departamentului de sănătate publică.” Prin aceasta este evaluată în mod clar o procedură de prelevare a probelor care apare în mod recurent în practică și care duce la costuri prea ridicate.

În proiectul fișei de lucru există două tipuri de măsurări ale temperaturii: în cadrul verificărilor sistemice și suplimentare, precum și în vederea estimării riscului de către experți. Acestea prezintă cerințe diferite. Important pentru practică: nu există o obligație de documentare regulată a temperaturii – chiar dacă aceasta este utilă pentru recunoașterea din timp a riscurilor. În cazul măsurătorilor sistemice nu sunt necesare echipamente de înregistrare a datelor, temperatura este măsurată în cadrul apei prelevate. Numai în cazul contaminărilor sau a temperaturilor coborâte se aplică o obligație continuă de măsurare și documentare cu cerințe de precizie mai ridicate. Ca bază pentru evaluări sunt decisive temperaturile medii, nu abaterile pe termen scurt, pentru a preveni reabilitările care nu sunt necesare.

Măsurarea are o nouă definiție: în locul așteptării unei temperaturi constante, aceasta trebuie să se realizeze de acum după o scurgere mai mare de 3 litri, într-un volum de 250 ml. Acest lucru economisește timp și furnizează direct indicații privind calitatea instalației. Dacă în cadrul acesteia se ating 55 °C la apa caldă, respectiv maximum 25 °C la apa rece, atunci se consideră că regula celor 3 litri a fost respectată.

O noutate în DVGW W 551-1 (A) (proiect) este opțiunea de exploatare a circulației cu 55 °C/50 °C în vederea optimizării pompelor de căldură. Premisele sunt, printre altele: proiectarea după regula tehnică general recunoscută, robinete electronice de reglare cu înregistrarea temperaturii, măsurarea exactă a temperaturii în multe puncte, inclusiv arhivarea rezultatelor o dată la 5 ani, trei verificări privind Legionella în primul an, fără identificarea Legionella înainte de scădere (< 2 KB/100 ml), informarea consumatorilor și a departamentului de sănătate publică.

Se economisește energie aproape numai în cazul preparării apei calde, nu în cadrul consumului efectiv. Critic din punctul de vedere al igienei: consumul mai redus de apă rece poate stimula apariția bacteriilor Legionella în apa rece, așa cum indică un proiect al Universității Tehnice din Dresda. În construcțiile noi conductele de apă rece ar trebui dimensionate la un volum mai mic – acest lucru se aplică pentru toate sistemele cu temperaturi scăzute.

Fișa de lucru abordează cele trei categorii preventive cunoscute: primar (prevenire), secundar (identificare), terțiar (restabilire). Acestea provin din medicină și structurează măsurile într-un mod ușor de înțeles. Conținuturile sunt reluate în mai multe puncte în mod conștient, pentru evitarea răsfoirii neplăcute.

Încălzirea apei potabile ar trebui să se realizeze în cadrul apei din instalația de încălzire, rezervoarele trebuie să poată fi inspectate și să fie încălzite cel puțin zilnic la 60 °C.
În legătură cu „circuitul Legionella” se ia o poziție clară: dezinfecția termică regulată nu este utilă nici din punct de vedere igienic, nici energetic și ar trebui oprită în clădirile existente. Aceasta nu ajunge la ramificațiile critice, ci doar solicită în mod inutil componentele.

Termeni pentru estimarea riscului în cazul unei contaminări cu Legionella

Risc: combinația dintre posibilitatea de apariție și volumul rezultat de daune al unui pericol în cadrul unei instalații de apă potabilă; se cântărește întotdeauna în legătură cu instalația respectivă de apă potabilă

Posibilitatea de apariție: posibilitatea ca abaterea avută în vedere să fi dus/să ducă la o înmulțire a bacteriilor Legionella (atingerea valorii tehnice a măsurii)

Volumul daunei: volumul (posibil) al unei contaminări cu Legionella prin abaterea de la regula tehnică general recunoscută. Un risc pentru sănătate nu poate fi estimat prin această procedură.

Proiectul DVGW W 551-1 (A) aduce structuri clare, termeni preciși și noi prevederi tehnice în vederea profilaxiei privind Legionella. Se pune accentul în special pe subiectele legate de igiena apei reci, măsurarea temperaturii conform practicii și măsuri preventive diferențiate. Obiectivul rămâne triada: prevenire, identificare, renovare - numai pentru starea la zi.